Dr. Nicole Minovici

Nicolae Minovici (23 octombrie 1868 - 26 iunie 1941) a fost cel de-al şaptelea copil în viaţă al familiei lui Ştefan Minovici. 


Nicolae a făcut prima ruptură în cadrul familiei în raport cu pasiunea legată de ştiinţe: după absolvirea bacalaureatului în 1891, el s-a înscris la Şcoala de Belle-Arte, cursuri pe care le-a urmat timp de un an.


Intervenţiile fratelui său mai mare Mina l-au determinat în final să se înscrie în circuitul ştiinţelor, înscriindu-se la Facultatea de Medicină. Dar lumea artelor nu a fost dată uitării. Nicolae Minovici a devenit un asiduu colecţionar de obiecte de artă şi în mod special de artă populară din spaţiul românesc.


În anul 1896, Nicolae Minovici a reușit identificarea autorului unui furt săvârșit într-o tipografie cu ajutorul urmelor de mâini, fiind un prim succes în Romania a identificării unui infractor pe baza urmelor digitale.


În anul 1898, Nicolae Minovici a obţinut titlul de doctor în medicină, cu lucrarea “Tatuajele în România”, publicată în acelaşi an. Această temă era abordată pentru prima oară în România şi aşa a rămas până astăzi. Student fiind, a lucrat ca desenator şi ca preparator al sălii de disecţie, apoi al clinicii şi Institutului de Chirurgie şi Ginecologie. În tot timpul studiilor a ocupat şi posturile de preparator, apoi de asistent la Catedra de Histologie.


În 1934 el a creat primul spital cu serviciu permanent de urgenţă din Romania, al doilea din Europa după cel din Moscova. Apoi, în 1936, Şcoala Samariteană.


Retras din Bucureşti în anii 1917 - 1918, Nicolae Minovici va găsi vila prădată la întoarcerea în capitală, în decembrie 1918. Unele surse susţin că actul a fost săvârşit de trupele germane care îşi stabiliseră cantonamentul în vilă, însă alte surse (un inventar de predare-primire lăsat de comandamentul german) susţin contrariul, şi anume că vila a fost jefuită de soldaţii români cu prilejul retragerii trupelor germane din capitală. Colecţia a fost îmbogăţită treptat cu noi achiziţii în perioada 1918-1940.


După primul război mondial îl găsim la Universitatea din Cluj, la catedra de medicină legală (1919) unde, a creat “din nimic” Institutul de Medicină Legală din respectivul oraș. Începând cu anul 1926, s-a aflat din nou în Bucureşti, când a preluat funcţia de primar al sectorului III Albastru, care cuprindea mahalalele Rahova, Grozăveşti, Mandravela, Dealul Spirii, Cotroceni, 13 Septembrie, Şerban Vodă, etc. 


“Minovici dărâmă tot / Minovici e târnăcop!”


Ce a găsit doctorul atunci în aceste părţi ale oraşului: străzi fără trotuar, nepavate şi necanalizate, majoritatea luminate prost sau deloc, cocioabe şi magherniţe insalubre, înghesuite şi înconjurate de mormane de gunoi.


Mandatul său a fost benefic pentru această parte de oraş, numele său intrând şi în folclorul de mahala: “Minovici dărâmă tot / Minovici e târnăcop!” Astfel străzile au fost periodic curăţate şi multe dintre ele pavate, maidanele transformate treptat în parcuri (cum a fost cel din spatele tribunalului); a fost ridicat un cămin pentru gunoierii şi măturătorii sectorului şi au fost construite primele WC-uri subterane din Bucureşti.


 


Ales primar fără să fi candidat!


În 1934 a fost ales primar de locuitorii satului Băneasa - astăzi cartierul cu acelaşi nume - fără să candideze.


Dar Nicolae Minovici a mai oferit ceva bucureştenilor: propria sa avere. Casa şi colecţia de artă populară, alături de o fermă, pe care le-a donat Primăriei Bucureştilor în 1934. Economiile sale băneşti au fost donate în întregime, către finalul vieţii, asociaţiilor care se ocupau de copii abandonaţi sau orfani.


Începând cu anul 1936, a condus ca preşedinte Colegiul Medical de Ilfov, iar peste doi ani, Colegiul Medical pe ţară. S-a ocupat frecvent de interzicerea practicării ilegale a “medicinii” de tot felul de către vraci, moaşe şi prinţese ale magiei negre sau de altă culoare.


Abia ieşit la pensie în 1938, doctorul Nicolae Minovici s-a îmbolnăvit de cancer localizat în laringe. În ciuda traheotomiei făcută la Viena în 1940, doctorul a continuat să trăiască chinuit de dureri până la 26 iunie 1941.

Up
Down